Societatea noastră de avocatură a obținut o decizie favorabilă, în rejudecare, pentru un jucător de fotbal obligat să achite Taxă pe Valoare Adăugată ca urmare a prestării activității sportive pentru un renumit club de primă ligă din Cluj-Napoca.
Pe data de 04.07.2025, Tribunalul Cluj a pronunțat Sentința Civilă nr. 1736/2025 prin intermediul căreia a decis că jucătorii de fotbal nu pot fi persoane impozabile conform art. 269 alin. (4) din Codul Fiscal și nu se pot înscrie ca plătitori de TVA.
Este prima soluție, la nivel național, prin care s-au anulat deciziile de impunere referitoare la obligații fiscale și accesorii (dobânzi și penalități de întârziere) stabilite împotriva unui jucător de fotbal.
Printr-o hotărâre extrem de meticulos redactată, instanța a reținut că (a) activitatea fotbalistului este una eminamente dependentă specifică unui raport de muncă; (b) nu exista obligația de a se înscrie ca plătitor de TVA și prin urmare nu datora TVA; (c) în cazul său principiul neutralității TVA nu a fost respectat deoarece sportivul nu poate exercita vreun drept de deducere TVA.
În raționamentul său, pentru a trece peste reglementările contradictorii din legislația internă, instanța de fond a ținut cont de către jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene
Tribunalul reţine cu titlu general că sportivii nu pot avea mai mulți angajatori concomitent, nu permit derularea unei alte activități remunerate, licența de fotbalist profesionist nu are semnificația unei licențe de liberă practică într-o profesie reglementată (precum arhitectură, avocatură etc.).
Instanţa reţine că prin voinţa legiuitorului ( art 141 din L 69/2000), s-a conferit un caracter independent activităţilor prestate de sportivul profesionist, dar analizând obligaţiile contractuale. Tribunalul reţine că reclamantul desfăşura, în mare măsură, o activitate dependentă, specifică dreptului muncii.
Potrivit art 11, alin. (11) din C fiscal, În domeniul taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor, autorităţile fiscale şi alte autorităţi naţionale trebuie să ţină cont de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Avocatul general Tesauro în concluziile sale prezentate la 4 iunie 1991 în cauza C-202/90, Ayuntamiento de Sevilla c. Recaudadores de Tributos de las Zonas primera y segunda.a subliniat că trebuie să se stabilească dacă legătura juridică existentă creează o relație de angajator și angajat în ceea ce privește condițiile de muncă, remunerația și răspunderea angajatorului (chiar dacă nu există un contract individual de muncă în sensul restrâns al termenului).
Astfel, în ceea ce privește condițiile de muncă, o activitate independentă presupune astfel cum a subliniat şi apărătorul reclamantului ca sportivii să-și aleagă liber colegii, baza materială necesară prestării serviciilor și programul de lucru. De asemenea, este cert că un sportiv independent nu recunoaște unui club dreptul de a-i controla activitatea și de a impune măsuri disciplinare (cum ar fi cele care sunt de obicei incluse în regulamentul intern al unui club sportiv).
Pentru a determina dacă sportivul desfășoară o activitate dependentă sau independentă, instanța a analizat criteriile furnizate de art. 7 Cod Fiscal și a reținut că doar o condiție este îndeplinită, insuficient pentru a atrage regimul fiscal de activitate independentă.
Analizând criteriile de la art 7, raportat la specificul activităţii reclamantului, vâzând şi dispoziţiile din contract, clauzele de la “ drepturi şi obligaţii ale părţilor”, Tribunalul conchide :
3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru – nu este îndeplinită în cazul reclamantului, fotbalist profesionist, deoarece odată încheiat contractul cu un club, clubul/antrenorul este cel care stabileşte antrenamentele, orarul, locaţia în care se desfăşoară acestea, durata, şi ce anume activităţi fizice urmează a se efectua; de asemenea, prezenţa sportivului la antrenamente este obligatorie – contract – lit. h, f 12 verso, vol.II; fotbalistul are obligaţia de a se supune examinărilor şi tratamentului solicitat/recomandat de medicul clubului, să nu urmeze niciun tratament fără să informeze mai întâi medicul clubului. Este interzisă frecventarea cluburilor de noapte alte evenimente nocturne fără acordul clubului.
3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi – nu este îndeplinită în cazul reclamantului, deoarece jucătorul de fotbal încheie contract de activitate sportivă cu un singur club într-o anumită perioadă de timp. Dacă schimbă clubul, nu mai desfăşoară activitate sportivă şi pentru clubul la care activat anterior – lit. r din contract, f. 13 vol.II; dreptul de imagine al fotbalistului aparţine în exclusivitate clubului – art VIII, f. 14 verso. La rubrica “ garanţii” – fotbalistul profesionist se obligă să nu încheie cu altă structură sportivă pentru aceeaşi perioadă de timp un alt contract/convenţie de activitate sportivă sau contract de muncă, sub sancţiune disciplinară.
3.3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea – nu; potrivit art 4, obligaţiile clubului – lit. h, “ în cazul accidentării fotbalistului profesionist în cadrul procesului de antrenament sau în competiţie, clubul se obligă să-i plătească drepturile contractuale” f. 14 vol.II.
3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară – nu este îndeplinită în cazul reclamantului; patrimoniul utilizat aparţine clubului sau este procurat de către club – teren pentru antrenament, vestiar, mijloc de transport, loc de cazare echipament – mingi, haine, alte bunuri folosite la antrenament sau la meciurile oficiale – lit. j, k din contract, f. 12 verso, art 4, lit.g – f. 14; la rubrica “bonusuri” s-a prevăzut că se asigură două mese pe zi la un restaurant agreat de către club.
3.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii – da, condiţie îndeplinită
3.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective – nu
3.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii – nu este îndeplinită în cazul reclamantului; activitatea de fotbalist profesionist se desfăşoară doar direct, personal de sportiv, fiind exclusă colaborarea.
Mai departe, instanța a analizat mecanismul TVA și principiul neutralității taxei pentru a reține nerespectarea acestuia în speța judecată.
Având în vedere specificul activităţii desfăşurate de către reclamant, condiţiile desfăşurării activităţii, legătura dintre sportiv şi club redate anterior respectiv mecanismul TVA, constatăm că desi legea sportului defineşte activitatea sportivului profesionist ca fiind independentă, totusi, este dificil de concluzionat că fotbalistul profesionist trebuie să plătească TVA, deoarece un fotbalist desfăşoară activitatea sa specifică – de a se antrena, de a participa la jocurile clubului, potrivit programului şi regulilor clubului/federaţiei, iar în schimb primeşte o sumă de bani. Or, acest tip de derulare a obligaţiilor se apropie de sfera relaţiilor din dreptul muncii şi mai puţin de sfera operaţiunilor impozabile, având în vedere gradul ridicat de dependenţă, pe care l-a analizat anterior.
Apoi, o persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA trebuie sa plateasca diferenţa dintre suma taxei colectata de la clientii sai, aplicata fie asupra valorii adăugate fie asupra operaţiunii specifice, şi taxa deductibilă achitata sau datorata de către persoana respectiva pentru achizitia de bunuri si servicii, precum şi pentru cheltuielile sale. Prin mecanismul de deducere înţelegem că persoană impozabila poate pastra partea din taxă ce corespunde sumei taxei achitata pentru achizitii/cheltuieli. În consecinţă, suma TVA colectată nu reprezinta un cost pentru o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA. Astfel, mecanismul de deducere se aplică de către fiecare persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, implicată în procesul de producţie sau distribuţie a unui bun sau serviciu ori în executarea unei anumite operaţiuni.
Mecanismul se aplica in cazul in care bunurile sau serviciile sunt livrate, respectiv prestate, unei persoane care nu are drept de deducere a TVA, de regula numită consumator final. Consumatorul final este persoana care fie va consuma bunul ori serviciul respectiv, fie îl va revinde fără a colecta TVA pentru valoarea adăugată, având obligaţia de a plăti suma totala a taxei datorata, calculată la preţul bunului sau tarifului serviciului, indiferent de cota aplicabilă şi neavând nici o posibilitate de a recupera taxa achitata.
Unul dintre principiile în materie de TVA este neutralitate taxei. Datorită mecanismului de deducere a taxei deductibile, indiferent câte persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA intervin în procesul de producţie şi distribuţie a unui anumit bun sau serviciu, suma totală a TVA colectata va fi întotdeauna aceeaşi, deoarece depinde numai de preţul facturat consumatorului final care nu are drept de deducere, precum şi de cota TVA aplicabilă.
Or, reclamantul, fotbalist, nu are clienti, nu colectează TVA şi nu are cheltuieli deductibile, nu are furnizori deoarece el personal nu face achiziţii în vederea desfăşurării activităţii. Eventualele achiziţii se fac de către clubul cu care are contract de activităţi sportive. Prin urmare, el apare ca fiind plătitor de TVA, dar nu se respectă neutralitatea TVA, deoarece văzând şi deconturile de TVA depuse, acesta nu a exercitat vreun drept de deducere TVA.
Drept concluzie, instanța a acordat prevalență jurisprudenței CJUE și a constatat că jucătorul de fotbal reclamant nu avea obligația de a se înscrie ca plătitor de TVA.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că activitatea reclamantului era una eminamente dependentă, în accepţiunea Codului fiscal, şi că nu era o persoană impozabilă conform art. 269 alin. (4). În baza art 11, alin. 11 din CPF va acorda prevalenţă jurisprudenţei CJUE şi va aprecia că normele care stau la baza impunerii sunt cele din Codul fiscal, iar reclamantul nu avea obligaţia de a se înscrie ca plătitor de TVA, deci nici nu trebuia să depună formularele prev. de art 102 alin. 2 Cod fiscal, astfel că nu datora TVA astfel cum s-a calculat prin deconturile depuse. Nefiind datorate sumele cu titlu de TVA, rezultă că nu se impunea a se calcula obligaţii fiscale accesorii.
Menționăm faptul că speța a prezentat mai multe elemente particulare de mare importanță, precum constatarea, de către instanță ca urmare a procedurii prevăzute de art. 304 și urm. C. pr. civ, drept fals mandatul prin care clubul sportivului l-a înregistrat pe acesta în scopuri TVA și a desfășurat activitate fiscală pe seama sa.
Hotărârea nu este definitivă, fiind atacată cu recurs de către ambele părți.
Acest material a fost redactat și pregătit pentru site-ul Gherdan și Asociații SCA de către avocatul coordonator Sabin Gherdan.
